MISTERUL ISTORIEI
Bizarul crater din Siberia
Când geologul Vadim Kolpakov a dat din întâmplare, în 1949, peste o uriaşă movilă de calcar în nordul regiunii Irkutsk nu şi-a imaginat nicio secundă că descoperirea sa va deveni unul din cele mai incitante mistere ştiinţifice de pe Terra.
Strania formaţiune conică are în mijloc o movilă înaltă de aproximativ 10-12 metri, înconjurată de gura unui crater de 40 de metri înălţime şi un diametru de 150 metri. Craterul a fost botezat Patomskiy, după râul din apropiere, dar localnicii i-au găsit un nume mult mai interesant - “cuibul vulturului de foc”.
Craterul a constituit, de-a lungul timpului, o reală provocare pentru savanţii curioşi să afle ce a determinat apariţia acestuia. S-a speculat că ar putea fi vorba despre o explozie nucleară, o mină a gulagului sau un meteorit. Ipotezele au căzut însă rând pe rând în urma cercetărilor de la faţa locului care au reuşit doar să adâncească misterul.
O altă posibilă explicaţie ar fi putut fi existența unui vulcan care, în loc să expulzeze lavă, a suferit o violentă implozie, însă în zonă nu a fost descoperit nicio probă materială în acest sens. Şi nici nu există documente/relatări cu privire la existența unui vulcan în trecut. Singurul lucru care a putut fi stabilit a fost vârsta craterului – aproximativ 250 de ani.
Potrivit amusingplanet.com, deosebit de interesant e faptul că arborii din apropierea craterului au avut o creştere accelerată la un moment dat, fenomen asemăntor cu cel produs la Cernobîl după dezastrul nuclear. Strania creştere a vegetaţiei i-a făcut pe mulţi adepţi ai teoriei conspiraţiei să spună că apariţia craterului ar indica prezenţa unei centrale nucleare sub pământ sau a unei nave extraterestre cu propulsie nucleară.
Alexander Pospeev, doctor în ştiinţe geologice şi mineralogice, declara însă recent pentru Siberian Times că “deşi originea craterului nu a fost încă elucidată, aveam certitudinea că originea acestuia este terestră”.
Mii de ciudate lacuri albastre au aparut in Antarctica
Acest fenomen îi îngrijorează pe cercetători deoarece a fost prezent şi în Groenlanda, când un miliard de tone de gheaţă au dispărut între 2011 şi 2014. Cercetătorii consideră că aceste lacuri au cauzat dezgheţul.
O echipă de cercetători din Marea Britanie a analizat sute de imagini realizate de satelit şi informaţii meteorologice obţinute de Langhovde Glacier din estul Antacticii. Aceştia au descoperit că, între 2000 şi 2013, aproape 8.000 de lacuri s-au format.
Unele formaţiuni cunoscute ca lacuri supraglaciare ar putea afecta stabilitatea stratului de gheaţă. ,,Rafturile de gheaţă'' sunt blocuri de gheaţă acestea se formează în locul în care masele de gheaţă plutesc de-a lungul coastei.
Ceretătorii au considerat până acum că în estul Antarcticii temperatura oceanelor şi a climei nu este în creştere, aceştia şi-au concentrat atenţia asupra schimbărilor din Peninsula Antarctica, care se află în cea mai nordică parte a continentului. În ultimi ani au apărut semne ale încălzirii rapide a atmosferei şi a apelor oceanice.
Dezintegrarea stratului de gheaţă din estul Antarcticii este mult mai lentă, iar experţii consideră că lipsa de informaţii despre lacurile supraglaciare ar putea influenţa modul în care cercetătorii pot prezice consecinţele acestui fenomen.
,,Estul Antarcticii este locul pe care oamenii l-au considerat relativ stabil,'' a declarat un membru al echipei, geologul Steward Jamieson de la Universitatea Durham.
,,Nu este o mare schimbare, este foarte, foarte rece, doar că este foarte recentă descoperirea primului lac supraglaciar, format pe suprafaţa stratului de gheaţă,'' a adăugat el.
După cum explică unul dintre cercetători, în timp ce temperatura aerului creşte în timpul lunilor de vară, aceste lacuri se formează pe suprafaţa stratului de gheaţă şi pe gheţarii subţiri care se află de-a lungul oceanelor.
Echipa a descoperit în perioada de 13 ani în care a analizat zona că cea mai călduroasă vară a fost între 2012 şi 2013, cu o temperatură de plus 37 de grade Celsius, cu o medie de 0,8 grade Celsius în timpul lunii ianuarie. Prin comparaţie, în verile din 2007 şi 2008 s-au înregistrat temperaturi de plus cinci grade, cu o medie a temperaturii aeruluilui de -1,8 grade Celsius în ianuarie.
În verile anilor 2012 şi 2013, pe suprafaţa glaciară au apărut cu 36% mai multe lacuri.
