Misterul mumiilor de sare din Iran
Misterul mumiilor de sare din Iran
În nord-vestul Iranului, lânga satele Hamzehli, Mehrabad si Chehrabad, în provincia Zanjan, se afla un dom mare de sare care domina peisajul stâncos din jurul sau. Acest dom este format mai ales din ghips, lut si roca de sare.
Domul s-a format în perioada Miocenului, cu aproximativ 23 de milioane de ani în urma. Activitatea tectonica si lipsa solului au adus sarea foarte aproape de suprafata, permitând exploatarea ei prin minerit subteran.
În parte de sud-est a muntelui se afla multe mine de sare.
Multe dintre ele sunt exploatate înca din Antichitate.
În timp ce se aflau în mina de sare Chehrabad (Shahrabad, Iran), minerii au descoperit recent cel de-al saselea “om de sare” din ultimii cincisprezece ani. Aceste mumii au fost de fapt oameni care au murit în mina si s-au mumificat în conditii extreme. Parul, carnea, oasele, au fost toate conservate de salinitatea minei. Chiar si organele interne (stomacul si colonul) au ramas intacte.
Cum a inceput toata povestea?
În timpul unei operatiuni miniere din 1994, minerii au gasit un cap de om, care parea sa fie foarte vechi. Sarea uscase capul si îl pastrase foarte bine. Era doar una dintre mumiile de sare care aveau sa fie descoperite în anii urmatori.
În ureche se afla un cercel de aur. Capul avea parul lung, barba si mustata. Sapaturile ulterioare au scos la iveala alte parti ale corpului, cum ar fi un picior care înca purta o cizma de piele.
Un al doilea corp mumificat a fost descoperit în 2004.
Drept urmare, s-au început sapaturi sistematice. De-a lungul urmatorilor sase ani, s-au mai recuperat patru trupuri, ceea ce înseamna ca numarul total al „mumiilor de sare” a ajuns la sase.
Prin metoda datarii cu carbon s-a stabilit ca prima mumie are o vechime de aproximativ 1.700 de ani, adica provine din perioada de apogeu a Imperiului Sasanid.
Tot prin datare cu carbon, s-a stabilit ca cea de-a doua mumie are o vechime de 1.500 de ani, ceea ce înseamna ca apartine aceleiasi epoci ca primul „om de sare”.
Mumiile de sare numarul trei, patru si cinci veneau dintr-o epoca total diferita. Toate au fost datate ca având o vechime de aproximativ 2.200 de ani, apartinând perioadei primului Imperiu Persan, numita si „perioada ahemenizilor”.
Mumiile de sare-victime ale unui accident stravechi?
”Omul de sare” numarul 4 este cel mai bine pastrat dintre toate mumiile
Cercetatorii cred 
ca toti „oamenii de sare” au cazut victime unor surpari din subteran. Mumiile bine pastrate si artefactele recuperate din mina le-au oferit arheologilor si oamenilor de stiinta multe informatii despre mineri, despre dieta lor, despre locul din care proveneau si despre operatiunea de minerit în sine.
De exemplu, una dintre mumiile vechi de 2.200 de ani avea oua de tenie în intestine, ceea ce indica faptul ca consuma carne cruda sau prea putin gatita.
Acesta este primul caz în care acest parazit a fost descoperit în legatura cu Iranul antic si cea mai timpurie dovada a existentei parazitilor în aceasta zona.
Primul „om de sare” avea o fractura în jurul unui ochi si suferise de alte vatamari, înainte de a muri în urma unei lovituri puternice la cap.
Cercelul de aur si cizma impresionanta de piele indica faptul ca era o persoana cu un oarecare rang.
Prezenta unei persoane de rang în mina ramâne un mister.
Oare a fost ucis si aruncat acolo sau a fost o victima a surparii minei?
Aceasta mumie de sare se afla expusa la Muzeul National al Iranului din Teheran.
Imaginile acestor creaturi legendare sunt într-adevar similare cu mumiile: parul, barba, nasul cârn si maxilarele proeminente. “Cred ca este foarte probabil ca o descoperire mai veche a unui corp conservat în mod similar în nord-vestul Iranului a fost facuta în timpul împaratului Constantin si a fost vazuta de numerosi vizitatori curiosi în Antiohia“, a mai adaugat Adrienne Mayor.
