Misterele cimitirelor dacice (The mysteries of Dacian cemeteries)
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
https://romania-misterioasa.eu/misterele-cimitirelor-dacice-2/
Misterele cimitirelor dacice
Cercetările arheologice au scos la iveală situaţii stranii legate de ritualurile de înmormântare practicate de strămoşii noştri.
O necropolă bizară, care ascunde încă numeroase mistere a fost scoasă la iveală la începutul anilor 2000, pe Dealul Sânpetru din vecinătatea Castelului Corvinilor.
Aici, cercetările efectuate de arheologi au dus la descoperirea unui cimitir dacic, cu 30 de depuneri în care se aflau rămăşiţele a peste 50 de defuncţi, cei mai mulţi fiind copii, ale căror trupuri au fost transformate în cenuşă sau îngropate în pământ, alături de obiectele lor de preţ.
Potrivit specialiştilor, mormintele datează de aproximativ 2.100 de ani. Necropola prezintă o importanţă ridicată, susţineau arheologii, pentru că arată ambele moduri în care dacii îşi înhumau defuncţii: cel ce presupunea incinerarea cadavrelor şi cel al îngropării lor fără a mai fi arse.
În aceeaşi zonă au fost descoperite mormintele unor războinici daci. Într-unul dintre morminte se afla o urnă cu cenuşă, îngropată alături de sica (pumnalul dacic) şi lancea defunctului. „Mormântul a fost descoperit în august 2007 şi este datat deocamdatã în jurul anului 125 înainte de Cristos. Este vorba de mormântul unui luptător nobil, specific societăţii antice. Un luptător care luptă cu scutul şi lancea. Se crea acea falangă, acea unitate de luptă pedestră, iar călare se renunţa la scut rămânând de bază lancea. Acest luptãtor a fost găsit incinerat cu resturile depuse într-o urnă de ceramică. Acest vas era depus peste centironul decedatului din care nu s-a mai păstrat pielea, ci doar paftaua. De acest centiron, după cum se prezenta, era agăţatã o sică în teacă, un lucru extrem de rar, poate chiar unic”, arată Eusebio George Tudor, autorul lucrării „Spiritualitatea geto-dacilor: aspecte ale religiei şi comportamentului funerar (sec. V î.e.n. – I e.n.)”, potrivit enciclopedia-dacica.ro.
În ultimele cinci secole dinaintea erei noastre, susţin specialiştii, cel mai obişnuit ritual de înmormântare implica incinerarea cadavrelor. Istoricul antic Herodot arăta modul în care populaţiile trace, inclusiv cele de pe actualul teritoriu al ţării noastre, îşi luau adio de la decedaţi: „Înmormântările celor cu stare se fac astfel: ţin mortul la vedere timp de trei zile şi, după ce jertfesc animale de tot soiul, benchetuiesc, jelindu-l mai întâi; apoi îl înmormântează arzându-l sau, în alt chip, îngropându-l în pământ; iar după ce înalţă, mormântul, rânduiesc întreceri de tot soiul, în care cele mai mari răsplăţi sunt statornicite, pe bună dreptate, pentru lupta corp la corp”, informa Herodot.
Descoperirile arheologice au atestat că incinerările aveau loc pe ruguri funerare, dar şi, în unele cazuri, în cuptoare speciale. Înhumaţi alături de soţie În alte mărturii istorice, sunt prezentate ritualuri funerare ieşite din comun, ale triburilor care au ajuns în Antichitate pe teritoriul ţării noastre. „Sciţii îşi îngroapă de vii bătrânii şi îi înjunghie pe ruguri pe aceia pe care răposaţii i-au îndrăgit mai mult”, afirma Porphyrios, un istoric antic citat în volumul Izvoare privind Istoria României.
La traci, femeile se jertfeau pe rugul soţilor, afirma autorul antic Herodot. „Fiecare ţine la căsătorie mai multe femei. Când unul dintre ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau osteneala şi arată o nespusă râvnă să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia scotită să primească cinstirea este lăudată de bărbaţi şi de femei. Apoi este înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce asfel o foarte mare ocară”, scria Herodot.
Rugurile pe care erau arşi morţii erau colective, iar oasele şi rămăşiţele lor erau înhumate apoi, alături de obiectele personale şi podoabele care au aparţinut defuncţilor. Uneori,una dintre soţiile celui decedat alegea să fie ucisă şi incinerată alături de el, afirma istoricul Ion Horaţiu Crişan, citând relatările unor autori antici. „Vorbind despre înmormântările regilor sciţi, Herodot ne spune că: în mormânt ei îngroapă, după cum i-au sugrumat, pe una dintre concubinele lui, un paharnic, un rândaş la cai, un slujnic, un crainic, cai, cum şi câteva din tot ce avea regele şi, de asemenea, vase de aur. În continuare, istoricul din Halicarnas ne descrie obiceiul „celorlalţi sciţi” în care nu mai este vorba de sacrificarea femeilor, a slujitorilor ori a cailor.
Obiceiul era deci practicat doar de regi şi, foarte probabil, de vârfurile aristocraţiei”, scria I.H. Crişan, autorul volumului „Spiritualitatea geto-dacilor” (1986). Un mormânt princiar dacic, descoperit la Cugir, în care alături de rămăşiţele mortului erau înhumate şi cele ale carului şi calului său, este dat ca exemplu pentru ritualurile funebre fastuoase.
Misterul necropolelor ascunse din Munţii Orăştiei
Un fapt straniu remarcat de cercetători a fost lipsa necropolelor dacice din Munţii Orăştiei, în zona fostelor cetăţi antice. „Nu s-a găsit până acum – în afară de Tilişca– nici un fel de mormânt, în ciuda cercetărilor arheologice intense, făcute mai cu seamă de la primul război mondial încoace. Înseamnă că în acele locuri ne putem aştepta să găsim, pentru grosul populaţiei, nu morminte cu tumuli –care s-ar fi observat mai uşor şi s-ar fi semnalat în cursul timpului – , ci mai curând morminte de incineraţie cu gropi simple sau cu urne cinerare”, arată Eusebio George Tudor, autorul lucrării „Spiritualitatea geto-dacilor: aspecte ale religiei şi comportamentului funerar (sec. V î.e.n. – I e.n.)”, potrivit enciclopedia-dacica.ro.
Cu totul curios, afirma autorul, este şi faptul că la Sarmizegetusa Regia nu au fost descoperite morminte monumentale ale regilor, preoţilor şi nobililor daci. „Cercetările arheologice de mare anvergură din ultimele decenii nu au semnalat ori scos la lumină nimic în acest domeniu. Şi desigur, oricine se aştepta să apară morminte regale, ale nobililor sau ale marilor sacerdoţi daci. Lipsa lor constituie deocamdată o enigmă”, scria cercetătorul.
The mysteries of Dacian cemeteries
Archaeological research has revealed strange situations related to the burial rituals practiced by our ancestors.
A bizarre necropolis, which still hides many mysteries, was unearthed in the early 2000s, on Dealul Sânpetru near the Corvinilor Castle.
Here, research conducted by archaeologists led to the discovery of a Dacian cemetery, with 30 deposits containing the remains of over 50 dead, most of them children, whose bodies were turned to ashes or buried in the ground, along with their price objects.
According to specialists, the tombs date back about 2,100 years. The necropolis is of high importance, archaeologists claimed, because it shows both ways in which the Dacians buried their dead: the one that involved the incineration of corpses and the one of burying them without being burned.
In the same area were discovered the graves of Dacian warriors. In one of the tombs was an ash urn, buried next to the sica (Dacian dagger) and the spear of the deceased. "The tomb was discovered in August 2007 and is still dated around 125 BC. It is the tomb of a noble fighter, specific to ancient society. A fighter who fights with his shield and spear. That phalanx was created, that pedestrian fighting unit, and on horseback the shield was given up, the spear remaining the base. This fighter was found cremated with the remains deposited in a ceramic urn. This vessel was placed over the belt of the deceased, from which the skin was no longer preserved, but only the perfume. From this belt, as it turned out, hung a sheath in the scabbard, an extremely rare thing, maybe even unique ", shows Eusebio George Tudor,
In the last five centuries before our era, experts say, the most common funeral ritual involved the cremation of corpses. The ancient historian Herodotus showed how the Thracian peoples, including those in the present territory of our country, said goodbye to the dead: of all kinds, I feast, mourning him first; then he buries him by burning him or, in some other way, by burying him in the ground; and after raising the tomb, they arrange competitions of all kinds, in which the greatest rewards are rightly established for the hand-to-hand combat ", informed Herodotus.
Archaeological discoveries have shown that cremations took place on funeral pyres, but also, in some cases, in special furnaces. Buried with his wife In other historical testimonies, there are extraordinary funeral rituals of the tribes that arrived in antiquity on the territory of our country. "The Scythians bury their elders alive and stab those whom the dead loved more," said Porphyrios, an ancient historian quoted in the book Sources on the History of Romania.
In Thrace, women sacrificed themselves at the stake of their husbands, said the ancient author Herodotus. "Everyone wants more women to marry. When one of them dies, great misunderstandings arise between the women of the deceased, and the friends work hard and show an unspeakable zeal to find out which of the wives the deceased loved the most. The woman taken out to receive the honor is praised by men and women. Then she is stabbed by her closest relative. And then her body is buried with that of her husband. The other women consider this a great misfortune, because in this way a great shame is brought to them ", wrote Herodotus.
The fires on which the dead were burned were collective, and their bones and remains were then buried, along with personal items and ornaments that belonged to the dead. Sometimes, one of the deceased's wives chose to be killed and cremated next to him, said the historian Ion Horaţiu Crişan, quoting the stories of some ancient authors. "Speaking of the burials of the Scythian kings, Herodotus tells us that: in her grave they bury, as they strangled, one of his concubines, a cupbearer, a horseman, a servant, a herald, horses, as well as some of the all that the king had, and also vessels of gold. Next, the historian from Halicarnassus describes the custom of the "other Scythians" in which it is no longer a question of sacrificing women, servants, or horses.
The custom was therefore practiced only by kings and, most likely, by the tops of the aristocracy ", wrote IH Crişan, author of the volume" Spirituality of the Geto-Dacians "(1986). A Dacian princely tomb, discovered at Cugir, in which, along with the remains of the deceased, were also buried those of his chariot and horse, is given as an example for the lavish funeral rituals.
The mystery of the hidden necropolises in the Orăştiei Mountains
A strange fact noticed by researchers was the lack of Dacian necropolises in the Orăştiei Mountains, in the area of the ancient ancient fortresses. "No tomb has been found so far - except for Tilişca - despite intense archaeological research, especially since the First World War. It means that in those places we can expect to find, for the bulk of the population, not tombs with mounds - which would have been more easily observed and reported over time - but rather cremation graves with simple pits or cinerary urns ”, shows Eusebio George Tudor, author of the work“ The spirituality of the Geto-Dacians: aspects of religion and funerary behavior (5th century BC - 1st century) ”, according to enciclopedia-dacica.ro.
Quite curious, said the author, is the fact that at Sarmizegetusa Regia were not discovered monumental tombs of Dacian kings, priests and nobles. "The large-scale archaeological research of the last decades has not signaled or brought to light anything in this field. And of course, everyone expected the appearance of royal tombs, of the nobles or of the great Dacian priests. Their lack is an enigma for the time being ", wrote the researcher.
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
