Misterul asasinării lui Armand Călinescu de către legionari(The mystery of the assassination of Armand Călinescu by the legionaries)
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
https://romania-misterioasa.eu/misterul-asasinarii-lui-armand-calinescu-de-catre-legionari/
Misterul asasinării lui Armand Călinescu de către legionari
La data de 21 septembrie 1939 a fost asasinat primul ministru Armand Călinescu de către un comandou legionar.
Armand Călinescu (n. 22 mai 1893, Piteşti – d. 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost om politic, jurist, economist. S-a format ca om politic în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc, activitatea sa în funcţii guvernamentale fiind îndreptată împotriva oricăror curente extremiste care ameninţau ordinea în stat.
Astfel, în calitate de subsecretar la Ministerul de Interne s-a implicat personal în înăbuşirea grevei de la Atelierele CFR „Griviţa” (februarie 1933).
Două lui mai târziu, la 29 aprilie 1933, Armand Călinescu cerea să se adopte măsuri drastice împotriva Gărzii de Fier. Astfel, el ordona Poliţiei şi Jandarmeriei să percheziţioneze toate sediile organizaţiilor legionare, să confişte publicaţiile, manifestele şi ziarele. Orice adunări, procesiuni, marşuri, manifestări trebuiau reprimate.
La 1 iulie 1933 el redactează un raport şi un proiect de jurnal al Consiliului de Miniştri „pentru suprimarea mişcărilor extremiste şi a batalioanelor de asalt”, însă prim-ministrul Alexandru Vaida-Voevod a amânat semnarea.
Treptat, a devenit unul dintre oamenii politici de încredere ai lui Carol al II-lea. Călinescu devine exponentul unei aşa-numite grupări de centru din PNŢ, apropiată de rege, care nu ezita să critice conducerea oficială a partidului.
După alegerile din decembrie 1937, când nici un partid politic nu a reuşit să câştige alegerile, Armand Călinescu s-a alăturat regelui Carol al II-lea în decizia sa de a profita de noua realitate de pe scena politică pentru a-şi atinge obiectivul politic – instaurarea dictaturii monarhice.
Călinescu primeşte portofoliul Ministerului de Interne în Guvernul Octavian Goga, funcţie pe care o va deţine până la sfârşitul vieţii. Pentru această „trădare”, liderii Partidului Naţional Ţărănesc l-au exclus din partid.
Conflictul cu Mişcarea Legionară şi asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu
Ca demnitar al Internelor, Călinescu cunoştea bine resorturile politice care au sprijinit Garda de Fier şi polemiza direct cu aceştia. Chiar în audienţa la rege din 1936 el prezenta fără echivoc „pericolul Gărzii de Fier … formată din elemente nepregătite şi care sunt instrumente de manevră ale politicienilor”.
În opinia sa este necesară „represiunea”, atât doar că „aceasta n-o poate face decât un guvern … cu autoritate şi rezemat pe o mare forţă populară”.
La sfârşitul lunii martie 1938 a izbucnit polemica între Nicolae Iorga şi Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mişcării Legionare . După ce bătrânul profesor a sesizat autorităţile, Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie.
Însă, în acest timp, autorităţile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificări la „cuiburile” legionare, iar lui Codreanu i s-au mai găsit şi alte capete de acuzare, inclusiv „cârdăşie cu şeful unei puteri străine” şi „uneltire contra ordinei sociale”, motiv pentru care a mai fost condamnat la 10 de muncă silnică.
Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Călinescu, ministru de Interne la acel moment. De fapt, Garda de Fier devenise extrem de „incomodă” pentru regele Carol al II-lea, iar autorităţile au găsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia.
În noaptea de 29/30 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi lideri legionari (printre care se numărau Nicadorii, asasinii lui I. G. Duca, şi Decemvrii, asasinii lui Mihail Stelescu), au fost asasinaţi în timp ce erau transportaţi de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre cea de la Jilava.
Acest fapt a alimentat mânia legionarilor, care în perioada următoare au trecut la represalii. Armand Călinescu şi Nicolae Iorga erau consideraţi vinovaţi în ochii legionarilor de asasinarea conducătorului lor.
În decembrie 1938, Armand Călinescu se numără printre membrii fondatori ai Frontului Renaşterii Naţionale, partid unic şi totalitar aflat sub comanda directă a şefului statului.
La 6 martie 1939, patriarhul Miron Cristea, prim-ministru în funcţie, încetează din viaţă, astfel că Armand Călinescu este desemnat noul preşedinte al Consiliului de miniştri. Preluarea mandatului intervinea într-un moment de maximă încordare pe scena internaţională.
Implicaţiile asasinatului
La 1 septembrie 1939, în urma deciziei lui Hitler de a invada Polonia, începe cel de-al Doilea Război Mondial. Sfârşitul lui Armand Călinescu a venit la doar trei săptămâni după izbucnirea marelui război. În jurul orelor 14:00 ale zilei de 21 septembrie, primul ministru se deplasa spre casă, într-un luxos automobil Cadillac, neblindat, în care se mai aflau şoferul şi o gardă de corp.
În zona Eroilor, acesta a fost blocat de un alt automobil din care au coborât mai mulţi oameni înarmaţi. A urmat un schimb de focuri în care au fost ucişi şoferul şi primul ministru, în timp ce agentul de pază a fost rănit grav.
Armand Călinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost răpus de douăzeci de gloanţe. Avea 46 de ani. Asasinii au fost capturaţi şi aduşi la locul atentatului, unde au fost executaţi, iar cadavrele lor au fost abandonate în stradă.
Ei au fost identificaţi ca fiind: Dumitru Dumitrescu, Ion Moldoveanu, Ion Vasiliu, Traian Popescu-Puiu, Cezar Popescu, Ion Ionescu. Majoritatea erau studenţi.
În zilele următoare, în toate închisorile din ţară s-a desfăşurat o veritabilă campanie împotriva Gărzii de Fier. Represiunea a fost cruntă. Au fost ucişi peste 300 de fruntaşi legionari.
Misterul asasinatului nu a fost elucidat nici până în zilele noastre. Motivul principal al crimei a fost răzbunarea pentru uciderea lui Zelea Codreanu în urmă cu 10 luni. Totuşi, de-a lungul timpului s-au dezvoltat diverse scenarii privind şi alte implicaţii în plănuirea asasinatului.
Odată cu începutul celui de-al doilea război mondial, atât Germania, cât şi Marea Britanie, aveau motive puternice pentru a dori dispariţia primului ministru român, adversar al fascismului şi hotărât să menţină România în neutralitate. Pionul principal pare să fi fost Horia Sima, noul lider al Mişcării Legionare, venit special din Germania pentru a supraveghea reuşita atentatului.
The mystery of the assassination of Armand Călinescu by the legionaries
On September 21, 1939, Prime Minister Armand Călinescu was assassinated by a legionary commando.
Armand Călinescu (b. May 22, 1893, Pitesti - d. September 21, 1939, Bucharest) was a politician, jurist, economist. He trained as a politician within the National Peasant Party, his activity in government positions being directed against any extremist currents that threatened order in the state.
Thus, as undersecretary at the Ministry of Interior, he was personally involved in the suppression of the strike at the CFR “Griviţa” Workshops (February 1933).
Two years later, on April 29, 1933, Armand Călinescu called for drastic measures to be taken against the Iron Guard. Thus, he ordered the Police and Gendarmerie to search all the headquarters of the legionary organizations, to confiscate the publications, manifestos and newspapers. Any gatherings, processions, marches, demonstrations had to be repressed.
On July 1, 1933, he drafted a report and a draft diary of the Council of Ministers "for the suppression of extremist movements and assault battalions," but Prime Minister Alexandru Vaida-Voevod postponed signing.
Gradually, he became one of Charles II's trusted politicians. Călinescu becomes the exponent of a so-called center group from PNT, close to the king, which did not hesitate to criticize the official leadership of the party.
After the elections of December 1937, when no political party managed to win the elections, Armand Călinescu joined King Carol II in his decision to take advantage of the new reality on the political scene to achieve his political goal - the establishment monarchical dictatorship.
Călinescu receives the portfolio of the Ministry of Interior in the Government of Octavian Goga, a position he will hold until the end of his life. For this "betrayal", the leaders of the National Peasant Party excluded him from the party.
The conflict with the Legionary Movement and the assassination of Corneliu Zelea Codreanu
As a dignitary of the Interior, Călinescu knew well the political springs that supported the Iron Guard and argued directly with them. Even in the audience with the king in 1936, he unequivocally presented the "danger of the Iron Guard" consisting of unprepared elements who are instruments of maneuver of politicians.
In his opinion, "repression" is necessary, only that "this can only be done by a government" with authority and leaning on a great popular force. "
At the end of March 1938, a controversy broke out between Nicolae Iorga and Corneliu Zelea Codreanu, the leader of the Legionary Movement. After the old teacher notified the authorities, Codreanu was sentenced to 6 months in prison for slander.
However, during this time, the authorities of the Ministry of Interior carried out several checks at the legionary "nests", and Codreanu was found with other charges, including "card with the head of a foreign power" and "conspiracy against the order. social ”, which is why he was sentenced to 10 more forced labor.
The indictment was drafted by Armand Călinescu, then Interior Minister. In fact, the Iron Guard had become extremely "uncomfortable" for King Charles II, and authorities found various reasons to send its leaders to prison.
On the night of November 29/30, Corneliu Zelea Codreanu, along with other legionary leaders (including Nicadorii, IG Duca's assassins, and Decemvrii, Mihail Stelescu's assassins), were assassinated while being transported from the prison in Râmnicu Sărat to the one from Jilava.
This fueled the anger of the legionaries, who in the following period retaliated. Armand Călinescu and Nicolae Iorga were considered guilty in the eyes of the legionaries of the assassination of their leader.
In December 1938, Armand Călinescu was one of the founding members of the National Renaissance Front, a single and totalitarian party under the direct command of the head of state.
On March 6, 1939, Patriarch Miron Cristea, the incumbent Prime Minister, died, so Armand Călinescu was appointed the new President of the Council of Ministers. Taking office took place at a time of maximum tension on the international stage.
Implications of the assassination
On September 1, 1939, following Hitler's decision to invade Poland, World War II began. Armand Călinescu's end came just three weeks after the outbreak of the great war. At around 2:00 pm on September 21, the prime minister was driving home in a luxury, unarmored Cadillac car with a driver and a bodyguard.
In the Heroes' area, it was blocked by another car from which several armed men got out. An exchange of fire ensued in which the driver and the prime minister were killed, while the security guard was seriously injured.
Armand Călinescu, in the back seat, was killed by twenty bullets. He was 46 years old. The killers were captured and brought to the scene of the attack, where they were executed and their bodies were abandoned in the street.
They were identified as: Dumitru Dumitrescu, Ion Moldoveanu, Ion Vasiliu, Traian Popescu-Puiu, Cezar Popescu, Ion Ionescu. Most were students.
In the following days, a real campaign against the Iron Guard took place in all the prisons in the country. The repression was severe. More than 300 legionary leaders were killed.
The mystery of the assassination has not been solved to this day. The main motive for the crime was revenge for the murder of Zelea Codreanu 10 months ago. However, over time, various scenarios have developed regarding other implications in planning the assassination.
With the beginning of the Second World War, both Germany and Great Britain had strong reasons to want the disappearance of the Romanian Prime Minister, an opponent of fascism and determined to keep Romania neutral. The main pawn seems to have been Horia Sima, the new leader of the Legionary Movement, who came specially from Germany to supervise the success of the attack.
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
